Cartea tainelor lui Enoh

Cartea tainelor lui Enoh, numită uneori Enoh slavon sau 2 Enoh, a fost păstrată într‑un text slavon atestat de manuscrise tardive datând din secolele XV‑XVII. Versiunea slavonă se bazează pe un original grecesc, astăzi pierdut. Elementele ebraice care apar ici și colo lasă loc – cel puțin pentru anumite părți ale scrierii – ipotezei utilizării unor documente care urcă până la un text ebraic.

Manuscrisele care țin de 2 Enoh se împart, în general, în două versiuni, una lungă și una scurtă, care, practic, se completează reciproc. În dorința de a oferi cititorului o imagine completă asupra celor două versiuni, ele sunt oferite într-o prezentare sinoptică.

Textul nostru, cu un caracter apocaliptic, a fost cunoscut timp de 1200 de ani în Rusia, doar în limba slavonă, deși există evidențe că această versiune este de fapt la rândul ei o traducere. A început să fie tradus în limbi de mare circulație abia în secolul al XIX-lea. Conținutul lucrării este o expansiune a pasajului din Cartea Genezei, cap. V și poartă cititorul din vremurile lui Enoh în cele ale lui Noe, supraviețuitorul legendar al Potopului.

Lucrarea are patru părți: prima parte conține ascensiunea lui Enoh prin cele zece ceruri, purtat de doi îngeri, a doua parte se referă la dialogul lui Enoh, asistat de arhanghelul Gabriel, cu Dumnezeu, din care Enoh află o sumă de secrete ale Universului. În cea de-a treia parte Enoh oferă anumite instrucțiuni pentru fiii săi și ascensionează la cer. În fine, cea de-a patra parte descrie succesiunea sacerdotală a lui Enoh, care îi include pe Matusalem și pe Melchisedec.

Lectura Cărții tainelor lui Enoh, oferă o nouă și inedită perspectivă despre parcursul spiritual al lui Enoh și despre abordarea relației cu Dumnezeu și cu lumea angelică, care completează fericit cunoașterea istoriei și tradiției biblice.