Patericul mare

Culegere de apoftegme (ziceri, sentințe, scurte istorisiri) ale monahilor din pustiul Egiptului (trăitori în epoca de aur a monahismului egiptean, sec. IV-V)

Face parte din patrimoniul universal al literaturii creștine, fiind una dintre cele mai răspândite lucrări în toată creștinătatea, dar mai ales în Răsăritul Ortodox. A circulat începând din secolul al V-lea și a stat la baza spiritualității creștine în general și monahale în special. Se înscrie în genul sapiential creștin ca o capodoperă a genului.

Apoftegmele Părinților pustiului au circulat de la început (sec. al V-lea) în două forme:

A. Formă alfabetică – sub numele fiecărui părinte sunt redate apoftegmele păstrate de la acesta. Părinții sunt rânduiți în ordinea alfabetului grecesc, începând cu Antonie cel Mare și sfârșind cu Părintele Or (omega). Aceasta a dat Patericul egiptean (binecunoscut și în spațiul românesc), o formă scurtă și incompletă, dar care a circulat cel mai mult, dată fiind forma mai scurtă și mai practică.

B. Formă tematică sau sistematică – în care apoftegmele sunt sistematizate în douăzeci și una de teme. Aceasta este forma completă a apoftegmelor, întrucât include toate apoftegmele care s-au păstrat de la Părinții pustiului și este cunoscută sub titlul de Patericul Mare.

Colecția tematică este cea mai completă colecție a Apoftegmelor Părinților pustiei, însumând un număr aproape dublu de apoftegme (1981) față de colecția alfabetică (1028).

PATERICUL MARE sau Colecția tematică a circulat în paralel cu colecția alfabetică. S-a păstrat în numeroase manuscrise, dar până recent nu a fost publicată. Au apărut până acum numai două ediții ale acestuia, traducerea în limba română ar fi a treia.