Scenografia de film. Anii 2000-2017

Cartea își propune decodarea itinerariului creativ în scenografia de film. Perioadă analizată cuprinde cu precădere intervalul dintre anii 2000-2017.

Care sunt schimbările produse de globalizare, și rețelele web, și cum este influențată concepția, și realizarea decorului în era digitală? Care sunt noile estetici care guvernează deciziile în film și media? Cum se influențează reciproc noile practici în producția de film, televiziune și media? Care este limbajul cinematografic și cum este el decodat emoțional de către spectator?

Subiectul cărții este scenografia de film în contextual anilor 2000-2017, marcați de revoluția digitală și globalizare, susținută de proliferarea internetului. Decorul contemporan se bazează pe scenografia tradițională căreia îi adaugă noile tendințe estetice și capabilități tehnice oferite de digital și rețele web. O incursiune în istoria scenografiei de film oferă o imagine de ansamblu a evoluției decorului, a metodelor tradiționale care sunt fundația pe care digitalul construiește noi lumi imaginare. Structurarea teoretică a conceptelor de creație este o încercare de ordonare a tendințelor existențe în realizarea scenografiei de film.

Demersul procesului creativ de la concept la realizare susținut de numeroase exemplificări oferă o perspectivă pragmatică dar și emoțională asupra meseriei de scenograf, adesea confundată în limbă română cu cea de scenarist, datorită similarității sonore a noțiunii.

Începând cu perioadă anilor 1990-2000 modul de a realiză scenografia în film și media s-a schimbat. Modul clasic de lucru, liniar, care a funcționat până atunci a luat altă turnură și evoluează accelerat în ultima perioadă.

Concepția unui proiect scenografic, prezentarea schițelor, realizarea decorului în film, cât și cel de televiziune și media, a suferit modificări semnificative comparativ cu perioadă precedentă. Saltul produs de ritmul accelerat al schimbărilor poate fi comparat cu efervescentă anilor de început ai cinematografiei. Premizele schimbărilor își află rădăcină în perioadă 1980-1990, și se bazează pe modificările tehnice induse de penetrarea digitalului, proliferarea internetului, și globalizare, și coincide cu începuturile carierei mele în scenografie. Deși schimbările s-au produs pe nesimțite, evoluția fiind un lucru firesc, privind în urmă realizăm amplitudinea transformarilor care reconfigurează coordonatele meseriei de scenograf.