Pentru cititorii lui Grinch, monstrulețul verde cu inima cu două numere mai mică și ai lui Cotoi cu pălărioi, cel pus mereu pe șotii, numele lui Dr. Seuss este deja sinonim cu hohotele de râs. Mai al...
Într-o zi, un băiețel a plantat o sămânță de morcov. O singură sămânță, mică și plăpândă. Și a știut că în altă zi, va răsări din ea un morcov pe cinste. Părinții săi și fratele mai mare i-au râs în n...
Al patrulea volum din seria Hogarth dedicată lui William Shakespeare, “Pui de cotoroanță” proiectează întîmplările din piesa “Furtuna” pe ecranul contemporaneității. Felix Phillips este un regizor de...
Doctorul Aumădoare este una dintre acele cărți ce au fericit copilăria părinților noștri și care acum ne reactivează nouă copilăria uitată, urmând să îi fascineze în curând și pe copiii noștri. Pentru...
Fără discuție, volumul de memorii al lui Primo Levi – Mai este oare acesta un om? – e una dintre cele mai expresive și mai dure mărturii despre lagărele de concentrare naziste. Extrem de bine scris, a...
Pentru Richard Ford familia e sursa primă de nefericire, dezechilibru, conflict. Familia e locul de unde încep tensiunile și problemele serioase, ca cele care te fac uneori să ajungi în spatele gratiilor. „Rock Springs” e un volum de proză scurtă, excelent scris și cu subiecte deseori mohorâte și deprimante. Suntem în deceniile șase-șapte ale secolului trecut, undeva în pustietatea micilor orășele...
Essun, Sienit sau Damaya sunt femei născute diferit de restul oamenilor care locuiesc în Neclintirea, singurul continent cunoscut al lumii pe care o imaginează Jemisin. Fiecare dintre cele trei person...
Îmi place să cred că pentru orice cititor fervent, nu-i plăcere mai mare decât aceea de a merge pe urmele scriitorului său preferat, de a descoperi intimități din viața lui și cu atât mai mult, din pr...
Crucile de la Săpânța, cele frumos colorate și inscripționate cu versuri ce par să sfideze moartea, sunt deja celebre în întreaga lume. Ele surprind prin atitudinea ireverențioasă la adresa morții. Pu...
De bună seamă că marele taciturn care a fost Dostoievski, cel puțin privit prin prisma marilor sale romane, a mai lăsat să-i scape chiar și în cele mai grele romane, câte un mic zâmbet. Dar parcă în nicio altă scriere nu găsim un Dostoievski mai vesel, mai ironic și mai declanșator de hohote de râs, ca în această nuvelă aș spune chiar anti-dostoievskiană, în care se simt din plin interferențe gogo...
