Pentru Richard Ford familia e sursa primă de nefericire, dezechilibru, conflict. Familia e locul de unde încep tensiunile și problemele serioase, ca cele care te fac uneori să ajungi în spatele gratiilor. „Rock Springs” e un volum de proză scurtă, excelent scris și cu subiecte deseori mohorâte și deprimante. Suntem în deceniile șase-șapte ale secolului trecut, undeva în pustietatea micilor orășele americane. Suntem într-o perioadă în care relațiile sociale scârțâie rău de tot, divorțurile, fuga de-acasă sau închisoare fiind toate soluții de moment potrivite pentru depresia din sânul familiei.

Prozele lui Richard Ford, mai toate, au ca personaj central un bărbat alb, nefericit și indecis, un bărbat fragil uneori, care își ascunde trecutul în alcool, vânat sau diverse alte activități masculine care să pară periculoase și violente. De pildă, într-una din proze, un tată fugar (mașini furate, cecuri fără acoperire) părăsește orașul alături de o fiică și iubita actuală. Nimic precis, doar tensiunea momentului și necunoscutul care îi așteaptă. Într-o altă proză, un puști se întoarce seara acasă, alături de tatăl său, care lucrează în aviație, pentru a da la ei în casă peste iubitul mamei. Tensiune, conflict pe cale să explodeze. La fel, în proza „Copii”, doi puști sunt obligați să distreze pentru o zi iubita tatălui unuia dintre ei. Niciunul nu are chef, nu-și suportă familia și nici pe tânăra aterizată peste noapte în orășelul lor. Cu toate acestea, intimitatea alături de tânăra iubită produce un val întreg de tensiune erotică și violență mocnită. Într-o proză de mici dimensiuni, un bărbat părăsit e vizitat de două femei venite la braconaj. Mici momente de stânjeneală, un episod erotic și nimic mai firesc decât întâlnirea întâmplătoare și deloc repetabilă dintre cei trei.

Richard Ford construiește cu ușurință aceste situații în care tensiunea mocnește și mai tot timpul există un pericol real de a exploda în violență și chiar crimă. Însă de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Există o resemnare care bântuie personajele sale masculine și care le amorțește mândria și reacțiile de moment. Cu mici excepții (vezi proza „Optimiști” în care un tată întors acasă îl lovește pe unul dintre invitații mamei și îl ucide), bărbații sau adolescenții lui Ford nu știu cum să facă față vieții. Suferă, îndură, dezertează sau se aruncă în primul bar văzut, dar nu știu cum să învingă, cum să controleze conflictele în care sunt împinși de către viață sau de către familie. O deznădejde și o resemnare cumplită bântuie prozele acestea, amintind deseori de însingurații lui Raymond Carver.