“Ușa interzisă” este un jurnal ținut de autor între 3 mai 2001 și 2 octombrie 2002, cu pagini ce merg mult în trecut, plimbându-se pe cărările memoriei, medicament pentru un suflet îngreunat de timp și amintiri, când plăcute, când dureroase. Autorul recunoaște că își scrie acest jurnal în scopuri terapeutice, pentru a se exprima și explica în fața noastră, poate de aceea nu poți să scapi de impres...
În Băieţii şi alte povestiri, carte care cuprinde două volume, Şefii (1959) şi Băieţii (1967), Mario Vargas Llosa adună poveşti moralizatoare, triste şi rupte din realitate. Personajele sale cad, în general, pradă furiei, viciilor, maniei, plăcerilor şi, în cele din urmă, morţii şi poartă pe interior răni care nu se vindecă, răni care li se citesc pe chip şi care îi fac capabili de comportamente i...
O carte în care un pisoi afon şi un corb suferind de romantism încearcă să salveze lumea fără ca stăpânii lor vrăjitori să afle că ei au aflat că aceştia, la rândul lor, au aflat metoda de a prepara satanarhelogenialcooligocenul Punci cu porunci prin care să ducă la bună îndeplinire toate relele cu care rămăseseră datori pe anul în curs. Un motan nu prea inteligent făcând pe prostul, un corb bătrâ...
Fără discuţie, cel mai bun roman al unui autor român din 2013. Schiop este la al treilea roman după debutul încurajator Pe bune/ pe invers (Polirom, 2004) şi Zero grade Kelvin (Polirom, 2009) – un roman nu atât de reuşit. Povestea cărţii este simplă. Un tânăr intelectual homosexual se mută în Ferentari pentru a studia viaţa ţiganilor şi a periferiei. În cartier îl cunoaşte pe Alberto – un interlop...
Îmi amintesc că demult cineva mă întreba ”De ce crezi că există atâtea diferenţe? Nu ştii că metafizica şi ontologia sunt acelaşi lucru?”. Am asociat atunci această observaţie cu „ochiul lui Dumnezeu“ al lui Putnam,datorită contextului. Mai apoi, pe când studiam natura diverselor scheme conceptuale, aceeaşi voce mă întreba „de ce crezi că ontologia relativizată nu e o parte a epistemologiei? Şi d...
Pentru fanii SF, acesta e un roman de neratat. A câştigat premiile Hugo, Nebula, Locus, ca să le pomenesc doar pe cele mai celebre. Premisa e simplă: omenirea colonizează planetele din sistemul solar şi dă, din întâmplare, peste un asteroid transformat de o civilizaţie necunoscută în staţie spaţială. Civilizaţia e numită Hechee, nu se ştie mai nimic despre ea şi puţinele lucruri lăsate în urmă nu...
Mă numesc Roșu e, pe lângă un text cizelat în cele mai mici detalii, un roman imprevizibil. Iar asta nu doar pentru că reușește să ascundă foarte bine identiatea criminalului din povestea cu care începe (fapt pentru care mulți vor considera romanul drept unul polițist), dar, mai mult decât atât, pentru că alege cel mai ciudat narator cu care să pornească povestea: victima criminalului necunoscut....
Din două una: ori nu îţi place să citeşti, caz în care Charlie Joe Jackson îţi va fi un partener de nădejde, ori îţi place şi vei fi captivat de aventura lui CJ, dispus să plătească orice preţ pentru...
De ce fierbe copilul în mămăligă e o combinaţie ciudată între o formă naivă de fatalism şi o frică trează de moarte. Doza de cinism din carte e de multe ori neaşteptat de mare, pare să dorească a bate obrazul unei societăţi proaste, dar căreia trebuie să-i aparţină pentru o existenţă adesea lipsită de bucurii efective, îngropată în griji şi probleme nespecifice copilăriei. Un roman poetic atât de...
Apreciat și urât în același timp, fostul secretar de stat al administrației Nixon și Ford a fost, probabil, cel mai contestat câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, în efortul său de a încheia războiul din Vietnam. Spun contestat deoarece emigrantul german a jucat un rol pivotal în bombardamentele de pe teritorilui Cambodgiei, un adevărat genocid al istoriei contemporane. Cu toate astea, consi...
