Fără discuţie, cel mai bun roman al unui autor român din 2013. Schiop este la al treilea roman după debutul încurajator Pe bune/ pe invers (Polirom, 2004) şi Zero grade Kelvin (Polirom, 2009) – un roman nu atât de reuşit. Povestea cărţii este simplă. Un tânăr intelectual homosexual se mută în Ferentari pentru a studia viaţa ţiganilor şi a periferiei. În cartier îl cunoaşte pe Alberto – un interlop proaspăt ieşit din închisoare, care locuieşte cu rudele sale mai bogate. Fără bani şi fără un viitor asigurat, Alberto acceptă o relaţie sexuală contra unor mici sume de bani. Însă tema centrală a cărţii nu e homosexualiatatea, aşa cum fireşte ar părea. Schiop scrie despre periferie cu o naturaleţe de invidiat. Lumea periferiei (manelele, hoţii, ţiganii, micii borfaşi, dar şi marii interlopi sau poliţiştii care îi supraveghează) prinde viaţă prin personajele inventate, dar mai ales prin portete şi dialoguri. Nimic fals, nimic care să dea impresia de literatură artificială.
Soldaţii lui Schiop sunt personaje cu probleme mari de adaptare la societate, personaje care luptă să-şi păstreze o imagine şi un statut, indiferent de contextul social sau preferinţele sexuale. Un roman care amestecă lumea cultural-intelectuală a Bucureştiului cu viaţa de-pe-o-zi-pe-alta a periferiei. Rezultatul? O poveste ciudată de dragoste, tandră, fragilă, tristă şi frustrantă. Însă mai ales un roman superb.
