Toți știți cum e să se vadă-n depărtare grozăvia aia care se cheamă evaluare națională.
Încă din clasa a V-a ați auzit că vă așteaptă ceva strivitor, de care depinde viața voastră și-a părinților voștri, cea prezentă și viitoare. Ați făcut salate necomestibile din gen epic și gen liric, asezonate cu aparițiile indecise ale verbului a fi, plus nițel imn și-un strat de fabulă. Nici nu vă mai aduceți aminte câte teme ați argumentat și la câte meditații ați mers.
Ei bine, așa a fost și cu multiplele fețe ale lui Robert Ersten, inclusiv cu aceea oarecum mai secretă, a scriitoarei Ioana Nicolaie, care-a pus la cale toată tărășenia.
Cum ține de mulți ani cursuri de scriere creativă în Școala Germană „Hermann Oberth“ și chiar a înființat un grup literar, Liternauții, a descoperit la un moment dat că Elisa–Catinca–Sara–Gabriel–Andrei– David–Cristi–Matei știu deja destulă meserie ca să se-apuce să migălească împreună, cu îndrumare serioasă, desigur, o carte nemaivăzută, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a.
Titlul a fost motorul care-a pus apoi totul în funcțiune. Fiecare autor a scris câteva fragmente, urmând schema propusă de Ioana Nicolaie. Cum de-au tras toți în aceeași direcție e un mare secret. A ieșit un roman de tot hazul, cu o profesoară teroristă, aventuri prin centrul vechi, savanți sabotați, șobolani vorbitori, spioni, începuturi de iubire și câte și mai câte. Serghei este un personaj cu totul neașteptat pe care l-au găsit pe parcurs. Cât despre computere vechi și cum răspund ele unei mari enigme, rămâne să descoperiți voi înșivă.
Catinca Nistor are 16 ani și întotdeauna strică fermoarele de la geci. Din cauza asta-i este frig mereu și suferă că nu se poate încheia până la gât. Și pentru că are mâinile reci se duce și le pune pe mâinile sau pe fețele altora zicând: „Uite ce mâini reci am!“ Ea a decis să țină secretă întâlnirea ei cu nemaipomenitul Robert Ersten.
Elisa Merca vede scrisul ca pe o cale de a se relaxa, chiar dacă de când a decis să dea la medicină s-a relaxat foarte rar. Noroc cu Ordinul Povestitorilor, unde are rubrică permanentă, și cu statutul de liternaută cu vechime, că altfel ar visa numai chimie și biologie. Pe Robert Ersten îl știe de dinainte de Cum am supraviețuit clasei a VIII-a, din mașina cu care venea de la un Bookfest.
Sara Zapodeanu a crezut că a VIII-a a fost stresantă. Ei bine, acum, că e în clasa a XII-a, poate va scrie un ghid pentru BAC, bineînțeles dacă supraviețuiește. Animalele ei preferate sunt pinguinii și detestă cerealele fără zahăr. Când era mică voia să devină un urs panda.
Gabriel Cărtărescu a supraviețuit clasei a VIII-a. Îi place muzica, se dă în vânt după computere și filme, are deja o cameră plină de electronice vechi. Petrece destul de mult timp prin cartier, cu prietenii. A încercat să-și vopsească părul roz, ca să dovedească că rozul e cea mai masculină culoare, însă nu a reușit, căci vopseaua pe care-a dat 33 de lei era pentru oameni cu părul blond.
David Stavila a absolvit de ceva timp clasa a VIII-a și se străduiește ca anul ăsta să termine cu brio clasa a XII-a. Se cam îneacă în matematică și-n fizică. Îi place extrem de mult să conducă, dar nici unei sesiuni de Nutella cu stixuri sărate nu-i spune nu. Preferă să-și petreacă timpul cu prietenii, stă afară până târziu și se dă în vânt după mirosul de frig și de iarnă, acesta fiind anotimpul lui preferat. Sau poate vara? Nu, iarna. Ba nu, vara! Mă rog, ideea este că nu se poate decide. Ce știe însă e că sporturile lui preferate sunt schiul si snowboardingul.
Andrei Droc încă este în convalescență după clasa a VIII-a și se tratează cu multe ieșiri cu colegii de suferință și cu prietenii salvatori. Îi place să citească Kafka (în germană) – hmm, simptom posttraumatic (?), ascultă muzică clasică și evadează în programare. A dat matematica pe informatică, nu știe dacă e bine sau nu, dar are un profesor de info care i-a devenit cel mai bun prieten.
(text preluat din Ordinul Povestitorilor nr.10)
