OLIMPIU NUȘFELEAN este poet, prozator și eseist român. S‑a născut la 8 iulie 1949 în satul Şieu‑Sfântu, jud. Bistrița‑Năsăud, din părinții Maria și Oliver Nușfelean, țărani mijlocași.
În 1973 a absolvit cursurile Facultăţii de Litere din Cluj‑Napoca, specialitatea română‑franceză. A fost profesor de limba și literatura română sau franceză la mai multe școli din jud. Bistrița-Năsăud și profesor metodist la Casa Corpului Didactic, unde o perioadă a fost director. A fost cîțiva ani ziarist, la ziarul județean Ecoul, respectiv, după `89, Răsunetul.
A fost de asemenea mai mulți ani redactor corespondent la săptămânalul Tribuna învățământului. Olimpiu Nușfelean este director al revistei Mişcarea literară, care apare la Bistriţa din anul 2002 sub egida U.S.R. În intervalul 1990-2004 a făcut parte din redacția publicației Didactica nova (la a cărei apariție a contribuit în grupul de inițiativă) din Bistrița. După 1990 a făcut parte temporar din redacția revistei Minerva.
De-a lungul timpului, a activat ca membru al mai multor cenacluri literare („Tribuna”, „Echinox” – Cluj, „Amfiteatru” – București, „Saeculum” – Dej și Beclean, „George Coșbuc” – al cărui președinte este în prezent, „Abecedar” și „Cenaclul de la ora 15” din Bistrița).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca (inițial Filiala Tîrgu-Mureș), din 1990. A fost membru al Uniunii Ziariștilor din România, din 1990.
A debutat în presa literară cu poezia Flacăra mea în Echinox, 1971, debut secondat de un grupaj de versuri publicat în acelaşi an în revista Tribuna, sub girul lui Victor Felea. A fost inclus cu grupaje de versuri sau cu proză sau a fost menționat în: Popas între poeții tineri (1974); Caietul debutanților (1979); Generația ’80 în proza scurtă (1998); Romanian writers of the ‘80s and ‘90s (1999); Dicționarul general al literaturii române; Dicționarul biografic al literaturii române ș.a. Volume publicate: La marginea visului (1980); Poziția ființei (1982); Piatra soarelui (1987); Libertate de noapte (1995); Focul irevocabil (2000); Câinii de vânătoare (2004); Eu, celălalt (2004); Iubește‑mă repede și uită‑mă iar (2005); Poeme pentru cei care citesc în linişte (2009); Tentația scrisului (2011); Spiritul sau strigătul (2012); Să furi raiul cu ajutorul cuvîntului (2014). A primit mai multe premii literare și distincții, dintre care amintim: Premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din Cluj‑Napoca, 1995; Premiul de poezie al Filialei din Cluj‑Napoca a USR, 2000; Premiul I.D. Sârbu pentru proză al USR – Filiala Cluj-Napoca ș.a.
A fost distins cu Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004.
