Luis Sepúlveda s-a născut în 1949 în Chile. În 1973 a fost arestat și condamnat la 28 de ani de închisoare pentru că militase în cadrul Partidului Socialist, fiind însă eliberat după doi ani și jumătate. A călătorit în Argentina, Brazilia, Uruguay, Columbia și Ecuador. În 1980 s-a stabilit în Europa. De cîțiva ani trăiește la Gijon, în Spania.
A publicat romanele Un viejo que leiâ novelas de amor (Bătrînul care citea române de dragoste, 1993; Editura Polirom, 2002), Mundo del fin del mundo (Lumea la sfîrșit de lume, 1994), Nombre de torero (Nume de toreador, 1994), Patagonia express (1995), Historia de una gaviota y del gato que le enseno a volar (Povestea unui pescăruș și a pisicii care l-a învățat să zboare, 1996), Desencuentros (Neîntâlniri, 1997).
Pentru felul inedit de a trata teme și pentru îndrăzneala de a pune probleme incomode, Luis Sepúlveda a obținut premii literare de mare prestigiu în lumea hispanică: Premiul Casas de las Americas (1969) pentru volumul de povestiri Cronicas de Pedro Nadie, Premiul Gabriel Mistral pentru poezie (1976), Premiul Romulo Gallego pentru român (1978), Premiul Tigre Juan (1989).
