Luis Sepúlveda

Luis Sepúlveda s-a născut în 1949 în Chile. În 1973 a fost arestat și condamnat la 28 de ani de închisoare pentru că militase în cadrul Partidului Socialist, fiind însă eliberat după doi ani și jumătate. A călătorit în Argentina, Brazilia, Uruguay, Columbia și Ecuador. În 1980 s-a stabilit în Europa. De cîțiva ani trăiește la Gijon, în Spania.

A publicat romanele „Un viejo que leiâ novelas de amor” („Bătrînul care citea române de dragoste”, 1993; Editura Polirom, 2002), „Mundo del fin del mundo” („Lumea la sfîrșit de lume”, 1994), „Nombre de torero” („Nume de toreador”, 1994), „Patagonia express” (1995), „Historia de una gaviota y del gato que le enseno a volar” („Povestea unui pescăruș și a pisicii care l-a învățat să zboare”, 1996), „Desencuentros” („Neîntâlniri”, 1997).

Pentru felul inedit de a trata teme și pentru îndrăzneala de a pune probleme incomode, Luis Sepúlveda a obținut premii literare de mare prestigiu în lumea hispanică: Premiul Casas de las Americas (1969) pentru volumul de povestiri „Cronicas de Pedro Nadie”, Premiul Gabriel Mistral pentru poezie (1976), Premiul Romulo Gallego pentru român (1978), Premiul Tigre Juan (1989).