Karl Barth (1886-1968), teolog reformat elvetian, este considerat de multi drept cel mai important teolog al secolului XX. A pus bazele curentului "neo-ortodox" din teologia protestanta, curent care redescoperea si accentua cateva dintre temele traditionale ale crestinismului: pacatul omului, transcendenta lui Dumnezeu, revelatia particulara ca fundament al teologiei. Teologia sa reprezinta, in buna masura, o reactie la teologia liberala, in spiritul careia fusese educat in anii studentiei sale. S-a remarcat si in plan social, fiind principalul autor al Declaratiei de la Barmen, prin care Biserica Germana respingea orice eventual mandat divin pretins de un guvern lumesc, inclusiv de cel nazist. Conform cu o exprimare consacrata, Barth este acela care l-a reasezat pe Dumnezeu in cer si a redescoperit caracterul ceresc al Imparatiei lui Dumnezeu. A fost mai intai pastor intr-un orasel din Elvetia, iar mai apoi profesor de teologie la Gottingen, Munster, Bonn si Basel.
Principalele lucrari:
- Dogmatica Bisericii (neterminata, 14 vol.),
- Epistola catre Romani;
- Anselm: Fides Quaerens Intellectum: Dovezile lui Anselm in favoarea existentei lui Dumnezeu in contextul sistemului sau teologic;
- O introducere in teologia evanghelica;
- Cunoasterea lui Dumnezeu si slujirea lui Dumnezeu;
- Cuvantul lui Dumnezeu si cuvantul omului;
- Chemarea la ucenicie;
- Teologia lui Jean Calvin;
- Teologia protestanta din secolul XIX: contextul si istoria sa;
- Christos si Adam: Omul si umanitatea in Romani 5.
