Invatatura lui Jean Klein deriva dintr-o adanca intelegere a naturii fiintei si existentei. El este privit ca unul din marii maestri ai Advaita Vedantei din secolul XX, si probabil cel mai mare din Occident. Capacitatea lui de a transmite in termenii occidentalui adevarurile Advaitei este incomparabila.
Jean Klein a studat muzica si medicina in Viena si Berlin, unde a explorat relatia dintre gandire si simtire. El s-a familiarizat ulterior cu filosofiile lui Gandhi, Lao Tze, Chuang Tzu, Tagore, Coomaraswamy, Aurobindo si, mai tarziu, a ajuns sa impartaseasca viziunea lui Rene Guenon despre cosmologie si traditie.
Jean Klein a parasit Germania in 1933 si a petrecut zilele celui de Al doilea Razboi Mondial in Franta, ajutand in secret ca mii de oameni sa se refugieze din Germania. Dupa razboi, a parasit Europa si a mers in India, cautand un mediu favorabil practicilor spirituale, indeosebi a introspectiei. Acolo el a intalnit un Pandit din Bangalore, un mare invatat, care l-a initiat in intelepciunea advaitina. Printr-o "abordare directa", el a fost introdus in dimensiunea non-mentala a vietii. Traind in aceasta completa deschidere, el a ajuns la iluminarea clara si spontana, la adevarata sa natura. Aceasta nu a fost o experienta mistica, o noua stare, ci continuumul vietii, non-starea in lumina careia nasterea, moartea si orice experienta au loc. Dupa ce a trait intens cu aceasta intelegere, intr-o zi el a devenit o realitate vie, un adevar stralucitor si integrat.
Vreme de 40 de ani, Jean Klein a raspuns invitatiilor primite din toate colturile lumii pentru a-si impartasi cunoasterea. El a trait in Europa si in Statele Unite si a murit in 1988 in Santa Barbara, California.
