István Kovács (n. 1945), personalitate marcantă a literaturii maghiare contemporane, este și un distins istoric și polonist. A debutat ca poet în antologia grupului de poeți autointitulat „Nouă”, în anul 1969, urmată de un nou volum colectiv, sub aceeași titulatură, în anul 1982.
Întreaga carieră și-a desfășurat-o împărțindu-și timpul între literatură (fiind autorul a numeroase volume de versuri, eseuri, proză) și istorie (devenind semnatarul mai multor biografii, monografii, studii remarcabile, dedicate mai ales legăturilor strânse dintre popoarele polonez și maghiar în momentele de cumpănă ale istoriei lor).
Activitatea literară și științifică i-a fost încununată cu importante premii și distincții (Premiul József Attila, 1984; Premiul Déry Tibor, 1999; Premiul Széchenyi, 2019 etc.) și cu titlul de membru al Academiei Maghiare de Arte.
Romanul autobiografic A gyermekkor tündöklete (Exuberanța copilăriei), apărut în anul 2006, a fost distins cu Premiul Cartea Anului și ulterior a fost ecranizat sub titlul Budakeszi srácok (Băieții din Budakeszi).
