Ion Mircea s‑a născut în 1 septembrie 1947, la Sărmaş (Mureş). A debutat cu poemul Pescuitorul de perle în revista „Tribuna” (1965). Se numără printre membrii fondatori ai grupării şi publicaţiei studenţeşti de cultură „Echinox” (1968). A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj‑Napoca, secţia Română‑Italiană, în 1971, an în care debutează editorial, cu volumul de versuri Istm. La numai doi ani distanță, este cooptat în redacția revistei „Transilvania” din Sibiu. În 1990, prin ordin emis de Ministerul Culturii, a fost numit redactor‑şef al amintitei publicații. În acelaşi an, preia conducerea Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor și, la puțină vreme, coordonarea Centrului European de Poezie şi Dialog Cultural Est‑Vest „Constantin Noica” din Sibiu (organism înfiinţat printr‑o rezoluţie a Adunării Generale a Parlamentului European). A îndeplinit simultan toate aceste trei funcții timp de aproape un deceniu.
Din 1999 se stabileşte în Bucureşti, devenind colaborator permanent al revistelor de cultură „Ziarul de duminică” (supliment al „Ziarului Financiar”), „Litere, Arte, Idei” (supliment al ziarului „Cotidianul”), e găzduit în paginile unor publicații de prestigiu („România literară”, „Viața Românească” etc.), în emisiuni ale postului Radio România Cultural, care îi difuzează consistente grupaje de versuri și îi montează câteva dintre piesele sale de teatru ş.a.
În perioada 2004‑2014, lucrează ca director general şi, ulterior, ca director al Direcţiei Români din Afara Ţării, în cadrul Institutului Cultural Român.
Semnează poezie, teatru, scenarii (radiofonice şi cinematografice), proză, eseu, critică literară, traduceri, literatură pentru copii.
Poezia lui Ion Mircea a fost tradusă în franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, chineză, idiș, arabă, bulgară, slovacă şi a obţinut o serie de premii şi distincţii, numele său figurând în numeroase dicționare de literatură, antologii de versuri, volume de critică și istorie literară.
A publicat:
Poezie: Istm, Cluj‑Napoca, Editura Dacia, 1971; Tobele fragede, Cluj‑Napoca, Editura Dacia, 1978; Copacul cu 10.000 de imagini, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984; Piramida împădurită, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989; Poezii (antologie de autor), Bucureşti, Editura Vitruviu, 1996; Şocul oxigenului, Bucureşti, Editura Vinea, 2002; Pororoca (antologie de autor), Bucureşti, Cartea Românească, 2004; Manuscrisul din Insula Elefantina, Bucureşti, Editura Asa, 2012; Terra ballerina (antologie de autor), Piteşti, Editura Paralela 45, 2012; Materia care ne desparte, Iași, Editura Junimea, 2018.
Teatru: Poemul Corabia lui Noe a fost pus în scenă, în regia colectivă şi interpretarea Companiei „Thespis” din Timişoara, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, 1997. Basmul Nu Am Nume sau Pereche în căutarea unei inimi a stat la baza scenariului radiofonic Pereche în căutarea unei inimi (dramatizare: Claudia Tiţa, regia artistică: Cristian Munteanu), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii, 1997. Noe care ne străbate memoria e o femeie, piesa anului 1998, e câștigătoarea concursului UNITER, Bucureşti, Editura Unitext, 1999. Iisus Nazarineanul, piesă în trei acte (regia artistică: Gavril Pinte), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, 2004.
Critică literară: Ocolul României în 80 de poeme. Cu un jurnal de bord de Ion Mircea, Bucureşti, Editura Fundaţiei PRO, 2005; Europa şi Americile – o viziune poetică, ediţie îngrijită de Ion Mircea şi Eugèn van Itterbeek, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1994.
Traduceri: Omul bizantin, antologie de studii de istoria mentalităţilor, coordonată de Guglielmo Cavallo, cu o postfaţă semnată de Claudia Tiţa, Iaşi, Editura Polirom, 2000; Omul secolului al nouăsprezecelea, antologie coordonată de U. Frevert şi H.‑G. Haupt, Iaşi, Editura Polirom, 2002.
Ediții critice: Nichita Stănescu, Invizibilul soare, antologie, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Ion Mircea, Bucureşti, Editura Corint, 2007.
Premii:
Este laureatul pentru poezie al primului Colocviu naţional studenţesc de literatură, Bucureşti, 1969.
Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Copacul cu 10.000 de imagini, 1984; în acelaşi an, autorul a fost distins cu Premiul special pentru Poezie al revistei „Luceafărul”, iar revistele „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească” l‑au declarat, în urma unui sondaj naţional, „Cel mai popular poet român al anului 1984”. Antologia Poezii primeşte Premiul Soros al Uniunii Scriitorilor, 1997.
În 1998, piesa Noe care ne străbate memoria e o femeie e distinsă cu Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă de teatru a anului”, acordat de Fundaţia „Principesa Margareta a României”.
I se acordă Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru volumul de versuri Şocul oxigenului, 2003. Pentru acelaşi volum a obţinut alte patru recunoaşteri: Premiul pentru Poezie al revistei „Ateneu” (Bacău, 2003), Premiul pentru Poezie al Festivalului „Emmia” (Deva, 2003), Marele premiu al Festivalului „Dafora”, acordat de redacţiile publicaţiilor de cultură din Transilvania şi Banat (Mediaş, 2003) şi Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului internaţional „Lucian Blaga” (Cluj, 2004).
În anul 2012, la Botoşani, i se decernează Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera omnia.
