Nascut in anul 637, Hui Neng apartinea unei familii de origine modesta. Dupa moartea tatalui sau, este nevoit sa accepte slujbe grele pentru a-si intretine familia. Auzind intr-una din zile recitandu-se cateva sutre buddhiste, se hotaraste sa mearga la manastirea Tung Ch'an, unde vietuia si predica Hung-Yen, al cincilea patriarh. Dupa o perioada de practica si grele incercari - pe care le va relata el insusi in primul capitol din Sutra care ii reuneste o buna parte din predicile rostite ulterior - Hui Neng este ales, in taina, succesor al transmisiei, primind "invatatura tacuta" si insemnele ei. Hung-Yen, al cincilea patriarh Zen, se stingea din viata in 675, la patru ani dupa ce transmisese dharma lui Hui-Neng. Insa ultimul a asteptat inca multi ani inainte de a-si incepe misiunea; pana atunci, urmand sfatul maestrului sau, a dus o viata retrasa, vietuind in adancul muntilor. Dupa sase ani de recluziune, Hui-Neng hotaraste sa iasa in lume si sa predice adevarata invatatura. Avea atunci treizeci si noua de ani. Inca de inceput, influenta sa ca maestru zen a fost imediata, intinzandu-se pana departe. El a avut discipoli cu miile. Cu toate acestea, Hui-Neng nu a intreprins calatorii pentru a-si raspandi doctrina, activitatile sale limitandu-se la provincia din Sud (de unde si numele scolii sale), iar manastirea Pao-Ling din tinutul Tsao-Hsi i-a fost loc de sedere pana la sfarsitul vietii. Hui Neng a murit la saptezeci si sase ani, in anul 713, cand dinastia Tang traia zile de liniste iar cultura chineza atingea punctul cel mai inalt al istoriei ei. La mai putin de o suta de ani dupa moartea lui, imparatul Hsien-Tsung l-a onorat postum cu titlul de "Marea Oglinda" (Tai-Kien).
