Poet și prozator rus, s-a născut în St. Petersburg, la 17 februarie 1863. A absolvit Institutul de Profesori din St. Petersburg (1882). A fost profesor de matematică în școli de provincie din nordul Rusiei. În 1892 s-a întors în St. Petersburg și a lucrat ca inspector școlar. Tot acum a început colaborarea la revista Severn'i vestnik - Mesagerul Nordului, în jurul căreia erau grupați scriitori din prima generație de simboliști ruși. În 1908 s-a căsătorit cu Anastasia Chebotarevskaia, scriitoare și traducătoare, care se va sinucide mai târziu în urma refuzului lui Stalin de a-i acorda viza de emigrare. A debutat în 1880 cu articole de ziar și a publicat prima culegere de poezii, Stikhi, în 1886.
Din 1889 a început să traducă poezia lui Verlaine în limba rusă. A mai publicat Vise apăsătoare (1896), Poezii. Cartea Întâia (1896); Umbre. Povestiri și versuri (1896); Ghimpele morții (1904); Istorioare politice (1906), Patriei (1906); Demonul meschin (1907); Cercul focului, (1908); Triumful morții (1908). Între 1908-1910 scrie teatru, Darul albinelor înțelepte, Triumful morții, Iubirii, Dansuri nocturne. După 1920 revine la poezie și publică următoarele volume: Doar iubirea, Cer albastru, Rugul din drum, Cupa fermecată, Marea Bunăvestire, Îngerul. Temele predilecte ale creației sale sunt satanismul, perversitatea, fuga de universul vieții obișnuite. A murit la 5 decembrie 1927.
