Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinți) a fost redactor-șef la „Forum dunărean” și „Caligraf” din Drobeta-Turnu Severin. Debutează cu un grupaj de versuri în 1973, în „Contemporanul” și frecventează cenaclul revistei „Astra” din Brașov. În 1986 este prezent în antologia „Cu tot ce aparțin acestui pământ”, Ed. Eminescu. Pseudonimul cu care semnează în această perioadă este Daniel Amurg.
În 1998 publică volumele de versuri „Arena”, Ed. Prier, „Relicvariu”, Ed. Cultura generală, și „Drumuri în întuneric”, Academia Civică (interviuri cu foști deținuti politici pentru care a obținut premiul pentru publicistică al Filialei U.S.R. Drobeta-Turnu Severin). În 1999, în colaborare cu Dan Salapa, publică volumul I din „Neamul păstorilor” la Editura Radical. În 2000 publică la Editura Prier „Flori de cuie”, fabule și „Dezrădăcinații”, mărturii ale deportaților în Bărăgan. În 2002 apare „Arhiva groazei”, Ed. MJM, pentru care i se decernează premiul pentru publicistică al U.S.R. Filiala Craiova. În 2011 publică „Parodii”, la Ed. Prier, iar în 2013, „În oglindă”, Ed. MJM, și „Dilaila de Severin”, Ed. Prier.
Locuiește în Rogova (Mehedinți).
Membru al cenaclului Qpoem din 2015.
