Surendra Nath Dasgupta s-a nascut in anul 1887 in Kushita. A facut studii stralucite de sanskrita si filozofie indiana si occidentala in diverse universitati din India, Marea Britanie si Italia, fiind pe rand profesor de filozofie la Presidency College din Calcutta (1924), director al Facultatii de Sanskrita (1931), profesor de etica la Universitatea din Calcutta (1942).
S. N. Dasgupta a reprezentat Universitatea Cambridge la Congresul de Filozofie tinut la Paris in 1921; a fost delegatul Universitatii din Calcutta si al guvernului bengalez la Congresul Filozofic International de la Napoli (1924) si Harvard (1926). In 1932 a fost numit presedinte al Congresului Filozofic Indian; in aceasta calitate a reprezentat India la Congresul International al Religiilor tinut la Londra in 1936 si la Paris in 1939.
In decursul timpului S.N Dasgupta a dezvoltat o conceptie filozofica cunoscuta drept "teoria emergentei dependente". Potrivit acestei teorii, materia, constiinta, viata si mintea sunt interdependente, desi aparent contradictorii in natura. Intre acestea exista o legatura inerenta a carei intelegere conduce la realizarea adevarului. Prin devotiune omul se poate ridica la un nivel de unde isi poate controla instinctele naturale si le poate calauzi in interior.
Cea mai importanta opera a lui Dasgupta este fara indoiala A History of Indian Philosophy (5 vol.). Alte carti prin care s-a facut cunoscut atat in India cat si in Europa sunt: General Introduction to Tantra Philosophy, A Study of Patanjali (1920), Yoga Philosophy in Relation to Other Systems of Indian Thought (1930), A History of Sanskrit Literature (1947), Rabindranath: The Poet and Philosopher (1948), Kavyavichar, Saundaryatattva, Rabidipika etc. Dasgupta a scris de asemenea poezii (cinci volume) si un roman, precum si eseuri despre pictura, arta retoricii etc.
A murit la 18 decembrie 1952. Cele doua fiice ale sale, Maitreiy Devi (Sen) si Chitrita Devi (Gupta) sunt de asemenea scriitoare cunoscute.
