Carol Ardeleanu s-a născut pe 16 martie 1883, la București. În tinerețe, a trăit printre muncitorii mahalalei bucureștene, fapt ce și-a pus amprenta asupra formării și, ulterior, a creației sale. Până în 1913, a avut o activitate publicistică intensă în revista Luceafărul. A publicat poezie și proză scurtă în periodicele literare ale vremii. Primul său roman, Diplomatul, tăbăcarii și actrița (1926), inspirat din viaţa periferiei bucureştene, este considerat un act de curaj scriitoricesc al momentului. Au urmat Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete (1931), Viermii pământului (1933), Pescarii (1934) și altele. Carol Ardeleanu este poate singurul realist al perioadei interbelice care și-a îndreptat atenția asupra categoriilor sociale dezavantajate: muncitori zilieri, prostituate, vagabonzi. În 1933, a fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. A murit la 23 noiembrie 1949, la București.
