Metafizică și concret în Arta Actorului

„Există lucruri în Arta Actorului la care nu există răspunsuri general valabile – în primul rând din cauza individualității, apoi există lucruri care au o practică general valabilă, ambele extreme rezumându-se la paradigma „meseriei” – este sau nu este o meserie? Nu știm. Arta Actorului este diferită de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Bucătăria internă a actorului este un subiect de discutat dacă vorbim de analiză sau teorie, dar atâta timp cât expresia exterioară a Artei Actorului este cea dorită, poate rezulta că metoda folosită a fost una cu rezultate – așa cum spunea Ion Cojar „orice metodă dă rezultate, este o metodă”.

Dialogurile din această carte sunt dialoguri cu profesioniști, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite să ridice întrebări, nu să ofere răspunsuri și, mai ales, să arate trei metode diferite (și paradoxal asemănătoare) de abordare a acestui domeniu – fiecare în relație proprie cu sine, cu gânduri sau întrebări aplicate, cu tendințe și impresii formate din experiență.

În speranța unei lecturi line, în speranța unei lecturi plăcute, menționez doar (de la început) că nu este o carte care se adresează doar specialiștilor, ci tuturor celor care încearcă să micșoreze distanța dintre sine și sine, tuturor care au întrebări despre sine și cum funcționează măștile noastre de actori în raport cu aproapele sau cu societatea.” (EMANUEL PÂRVU)