Vechiul Testament relevat prin 300 de sonete

„Iar după ce lumea a scos din Haos,

Cu Soare, Lună, Stele luminând-o,

Cu pești și fiare, Om, El populând-o

Și-a-ngăduit și Domnu-un mic repaos.

În Munții cei mai mari. Din al lor naos,

A binecuvântat Creația, sfințind-o,

Cu toate cele bune, dăruind-o

Și cugetând ce va mai fi-n adaos.

El a privit cu drag câte-a făcut,

Doar pentru un bărbat și o femeie,

Le-a dat lumină, dragoste și scut

Și Duhul Său cel Sfânt printr-o scânteie.

Și fost-au bune toate la-nceput,

Când a pornit a lumii odisee.”

(PAȘCU BALACI)

„Când vezi Sfânta Scriptură vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat ca profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului.” (PR. IOAN CHIRILĂ)