România captivă

Democrația „originală” s-a tradus în consolidarea unei culturi bazate pe fraudă, corupție și impostură. Ce soluții există pentru ieșirea din această gravă criză socială, economică, politică și morală? 

Esența procesului de tranziție de la un sistem totalitar la unul democratic îl reprezintă trecerea puterii din mâinile unui lider sau ale unui grup de lideri discreționari în sarcina unor instituții legal-rațional-birocratice. Cei peste 28 de ani de tranziție „originală” din România reflectă, din nefericire, blocarea sau chiar eșecul acestui proces. În locul consolidării unui sistem democratic, s-a constatat consolidarea unui tip aberant de cultură, doar cu aparență democratică, dar bazată pe fraudă, corupție și impostură. Consecințele sale sunt dramatice și se reflectă în poziționarea constantă a României, alături de Bulgaria, pe ultimele două locuri în ierarhizarea celor 27 de state ale Uniunii Europene referitoare la calitatea vieții. O analiză critică a modului de formare a acestui tip de cultură precum și a posibilelor sale cauze este absolut necesară în vederea identificării unor posibile soluții de ieșire din cețoasă tranziție „originală”, astfel încât România se poată alinia la principiile, normele și practicile marii familii a democrațiilor europene din care, cel puțin formal, face parte.