Instrumentele terorii lui Stalin

O expunere accesibilă şi competentă a istoriei oprimărilor poliţiei secrete sovietice, din 1917, până la dezintegrarea URSS-ului, cu portrete ale principalelor personaje şi ale nenumăratelor victime.
Relatări detaliate ale martorilor despre metodele brutale şi nemiloase utilizate de CEKA, OGPU, NKVD, SMERŞ şi KGB.
KGB-ul, devenit faimos în timpul Războiului Rece, a urmat unei succesiuni de servicii de securitate ale statului la fel de înfiorătoare, care au datat din primele zile ale Revoluţiei Ruse, precum CEKA, OGPU, NKVD şi MVD.
Plasând metodele brutale ale lui Stalin într-un context istoric mai larg, Instrumentele terorii lui Stalin începe prin a descrie măsuri violente de securitate a statului la care au recurs ţarii despotici încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Autorul examinează apoi CEKA, prima organizaţie postrevoluţionară, acuzată de combaterea contrarevoluţiei, ale cărei metode au fost atât de nemiloase, încât guvernul bolşevic a desfiinţat-o în anul 1922.
După ce a preluat conducerea Partidului Comunist în 1923, Stalin a folosit serviciile secrete pentru deportări în masă ale unor populaţii, ca şi pentru epurările anilor 1930, când majoritatea rivalilor politici ai dictatorului sovietic au fost acuzaţi în faimoasele „procese‑spectacol”. Milioane de oameni au fost arestaţi, sfârşindu-şi vieţile în gulaguri (lagăre de muncă silnică), iar alţii au fost executaţi. Teroarea poliţiei secrete a continuat şi după al Doilea Război Mondial, când mii de cazaci şi ruşi albi care luptaseră de partea naziştilor au avut un destin similar. După decesul lui Stalin în 1953, ultima întrupare a poliţiei secrete sovietice, KGB-ul, a devenit o agenţie pentru răspândirea influenţei URSS-ului în toată lumea.
Cartea include peste 100 de fotografii cu personaje importante, evenimente-cheie şi victime ale terorii poliţiei secrete sovietice.