„Putem separa opera de autor? Da și nu. Da, pentru că, așa cum am văzut, identificarea operei și a autorului nu este niciodată completă și pentru că opera îi scapă autorului. Îi scapă mai întâi în chiar procesul de producție, în amonte, în măsura în care proiectul creativ este modelat de un spațiu al posibilelor și al ceea ce poate fi gândit, iar în aval, în măsura în care crearea sensului operei este rezultatul unei munci colective care implică o serie de intermediari. Îi scapă și mai mult în procesul de receptare, fiindcă acesta nu este pasiv, ci trece prin forme de apropriere care pot fi contradictorii. [ … ] Circulația operelor în timp și spațiu crește, desigur, riscul de dezistoricizare și prin urmare de neînțelegere a operelor, pentru că le desprinde de contextul în care au fost produse. [. .. ] Dar, așa cum științele umane tind să privilegieze o abordare internalistă, științele sociale s-au abținut prea adesea să abordeze opera, consfințind astfel disocierea acesteia de biografia și de angajamentele autorului. De asemenea, s-a operat o separare între autorii canonici rezervați exegeților autorizați și autorii minori care pot face obiectul unei abordări socioistorice. Ar fi timpul să depășim aceste bariere disciplinare pentru a coopera în această muncă de anamneză indispensabilă pentru viitorul disciplinelor noastre. În loc să cenzurăm sau să «suprimăm» operele, ceea ce ar echivala cu refularea lor, este necesar să realizăm atat o analiza internă, cât și una externă.” – GISÈLE SAPIRO
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota