Studiile reunite sub titlul DamenVals, dedicate femeilor critic de teatru, continuă, însă Oproiu nu este inclusă, deși a semnat ani la rând recenzii și cronici. Pe de altă parte, această absență devine cu atât mai vizibilă în apropierea dispariției scriitoarei. Am observat că, la aproape treizeci și cinci de ani de la schimbarea regimului, imaginea ei publică nu a fost uitată, cel puțin nu de generațiile mijlocii și vârstnice care au cunoscut revista Cinema. Totuși, numele său este însoțit de un halou persistent, aproape inexplicabil, de adversitate, ascuns sub cortine de tăcere.
Dincolo de reacțiile stârnite de implicarea sa, în diverse funcții, în administrațiile regimurilor Iliescu și de contextul anticomunismului – uneori justificat, alteori ipocrit – al anilor 1990–2004, nimeni, nici din zona criticii de film, nici din cea a studiilor culturale sau literare, nu a analizat cu adevărat scrierile sale.
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota