Umbra rănilor

"Poemele sale ar trebui, cred, citite în tandem cu universul său vizual. Un album cu ceea ce a însemnat parcursul de artist al lui Alexandru Constantin Butoi va urma în mod logic. (…) Chipurile imaginate de el, pe care le revăd şi care continuă să mă tulbure, sunt însă vesele şi sprinţare, doldora de întrebări şi de enigme, deci pline de viaţă. Ele sunt plăsmuite de Alexandru Constantin Butoi pentru un drum lung, cum este şi ARTA pe care a servit-o cu majuscule." – Matei Vişniec

Ea se oprea mereu

Cerșindu-şi ochiul

celor din jur

ea nu primea altceva

decât ecoul acelei

procesiuni continue

apoi îşi privea tăcută trupul,

undeva…

peste timp şi ruga

arborilor o scria în piele

ca un supus discipol

se înserase peste

aluviunile sângelui şi

ea se oprea şi nu se oprea