Cercul De Frig

Dacă vreau, se iscă apoi un gând, pot să-mi mișc o mână. Dacă vreau, îndrăzni mai mult același gând, pot să mă ridic de aici și să plec. Desigur, răspunse alt gând. Dacă vrei, poţi să faci toate astea, dar tocmai pentru că știi că poţi, e mai bine să nu faci nimic. Dacă vreau… Da, îl întrerupse grăbit al doilea gând, dacă vrei, poţi să nu vrei și e bine să știi că a nu vrea este egal cu a fi fericit. Cel mai greu, de fapt, e să nu vrei, pentru că dobândirea nimicului înseamnă dobândirea deplinei fericiri. Apoi gândurile, mulţumite sau obosite numai, tăcură.

Bil mai realiză că interiorul lui semăna cu un acvariu tulburat, în care pești mărunţi, sufocaţi după ce se loviseră înnebuniţi de pereţi, își întorceau în sus, sticloși și resemnaţi, albul burţilor. Se poate muri, mai bolborosi un gând și o căldură cu miez galben se înfipse în trupul lui Bil ca într-o banană. Nisipuri fierbinţi și pescăruși de argint trecură pe sub pleoapele lui, maci sângerii și jerbe de trandafiri, flăcări mari, mistuitoare. Surâzând, Bil intra sub alte orizonturi. (fragment din volum)