Căsătorie de plăcere

„Când Amir e aici, sunt cu totul a lui; nimeni nu îndrăznește să se ia de mine. Atârn drapelul marocan pe acoperiș și ard tămâia paradisului. Toată lumea știe că a sosit bărbatul meu. Vecinele vin să-mi ureze fericire și belșug; nu-mi fac niciun rău, deși mă invidiază. Mă pregătesc două zile ca să-l întâmpin și să mă dăruiesc lui trup și suflet. Mă port altfel, simt cum devin altă femeie, îi aparţin și îmi place sentimentul de a fi a lui, în întregime a lui. Poate că situaţia asta nu o să dureze, poate că moralitatea nu e respectată. Mă aflu azi la poalele tale, agăţată de rădăcinile tale, o, Hagi Baba, sunt slabă și mă supun voinţei tale! De fiecare dată când vine, Amir mă duce la scribii din moschee, să întocmească un contract de căsătorie temporară. Cred că se numește «căsătorie de plăcere». Amir vrea neapărat să-și respecte religia. Eu n-am nimic de zis; el mă răsfaţă, iar eu mă îngrijesc foarte bine de el.”