Descriere produs
Basil Hallward pictează într-o bună zi portretul tulburător al lui Dorian Gray. Doar că, odată cu trecerea timpului, tânărul din tablou îmbătrânește, pe când modelul lui, Dorian, rămâne neschimbat. Fiecare faptă, fiecare an trecut lasă pe chipul pictat încă un semn, fără ca acest amănunt să fie cunoscut de ceilalți; doar creatorul lui, Basil Hallward, știe, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urmă va ajunge și el la confruntarea fatală cu reflexia sa pictată și va sfârși, îmbătrânit fără veste, victima misterioasă a imaginii din tabloul pe care atât l-a prețuit.
Prințul fericit (2022) ,
Constance (2023) ,
Povești și povestiri bilingve. English fairy tales and stories. Povești și povestiri engleze (Vol. I) (2024) ,
De profundis (2023) ,
Portretul lui Dorian Gray (2023) ,
Prinţul fericit şi alte povestiri (2018) ,
Privighetoarea și trandafirul (albastru) (2019) ,
Privighetoarea și trandafirul (roșu) (2019) ,
Cele mai frumoase povești din literatura universală, Ediția a II-a, revizuită (2020) ,
Portretul lui Dorian Gray (2023) ,
Detalii produs
Titlu original: The Picture of Dorian Gray
ISBN: 978-973-462-642-7
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 252
Limbă: Română
Dimensiuni: 10,6x18 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Teme: iubire, absurd, identitate
Cărți Ficțiune >> Cărți Clasice
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Cărți ecranizate
Speciale >> Cărți care stârnesc reacții
Speciale >> Autori britanici
Opinii editoriale
„Nu văd ca Portretul lui Dorian Gray (…) să fie romanul devenirii unui tânăr. Este mai mult decât atât. Este o lecție despre artă și despre natura umană, cu moravurile ei tipice. Nu suntem martorii unui simplu examen de maturitate eșuat; al unei degradări fizice și morale rezultate în urma imposibilității unui tânăr de a discerne între bine și rău. Dimpotrivă, descoperim un Dorian Gray surprins de doi artiști, în ipostaze antitetice, legate, totuși, de idealismul constant, de nevoia primară a personajului de a depozita undeva ceea ce el crede că e consistența lumii (în cele din urmă, ce loc mai sigur decât propria persoană?), fără scrupule, ca și cum ar fi un act cât se poate de generos.”
Simona Lozovschi