Eduard al III-lea

„Eduard al III-lea și Sir Thomas More, texte recent integrate în canonul shakespearian, prezintă un dublu interes pentru specialiști și publicul larg; stau mărturie geniului creator al celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor și pun în lumină mecanismele cenzurii în epoca elisabetană. Reconsiderarea Renașterii engleze din perspectiva neoistoristă contribuie la impunerea unei noi paradigme biografice, aceea a autorului cenzurat. Să fi fost «merry England», cum tradițional era numită Anglia în manualele de istorie de acum un veac, un proto-gulaga Cristopher Marlowe asasinat; Thomas Kyd torturat; Ben Jonson și George Chapman întemnițați; Thomas Nashe total interzis de la publicare. O lungă serie de mari creatori urgisiți și prigoniți. Iar Shakeapeare, confirmând regula, simte pe propria-i piele rigorile cenzurii și deplânge în Sonetul 66 faptul că «glasul artei legile-l sugrum», drept care alege autocenzura. Recuperarea lui Eduard al III-lea reprezintă fascinantul drum al unei opere shakespeariene de la anonimat la canon, via apocrifa, iar fragmentul din Sir Thomas More păstrat în manuscris autograf atestă abilitatea cu care autorul știa să escamoteze vigilența autorităților în scrierea textelor cu potențial caracter subversiv.” - George Volceanov