Moarte și viscol (Vol. 10)

Iarna rusească n-are rival. Uleiul îngheață în arme, soldații își pun ziare pe sub uniformă. Măcelul continuă. Armata germană pierde peste un milion de suflete la 120 de kilometri de porțile Moscovei, iar Operațiunea Taifun, planul de cucerire a orașului, eșuează.

Inimile și trupurile tuturor sunt însângerate, căci încă o dată istoria se dovedește a fi nemiloasă.

„Cu motoarele ambalate, tancurile înaintau, infanteriștii alergau după ele bolnavi de spaimă, aruncați drept în infern de niște politicieni iresponsabili. Înaintau. Trebuiau să traverseze un câmp minat. Nimănui nu-i păsa de infanteriștii care cădeau, se târau, trăgeau spre o cască inamică ce apărea deasupra parapetului tranșeei. Așa-i la război! Mai bine să plângă mama altuia decât mama ta, și-o să câștigi un răgaz în jocul cu moartea. Dacă nu te țicnești, te întorci acasă erou, dar nu uita că nimic nu dispare mai repede ca un erou.“