Poeme de iertat fericirea

„de la un timp, în fiecare zi de joi, în zona de corp,
unde nu e nimic, îmi apare mama. seara,
își dezbracă ochii, încet, e nevoie să aștept.

e o mamă tristă de pe vremea oamenilor mari.
poate nu este reală. durerea îmi va spune.

are o voce de film și țipătul ei de pasăre limpede
e fix în mijlocul universului. în fine,
eram mici și aveam nevoie de frumusețe,
de promisiuni, aceste forme simple ale extazului. (...)”