Ieudul fără ieșire

în singurătatea asta în care iarna nu mai am

curaj să fac focul în sobă pentru că soba

scoate mai mult fum decît foc

în fericirea asta provizorie din

noiembrie pînă în martie

ca ieri ştiu că mîine n-o să fie nici mîine decît

tot azi şi azi şi azi şi azi mereu

şi de azi pe azi nu se mai poate face mare lucru.

e drept, în singurătatea asta nu orice om singur

ar duce-o prea mult. dar sînt

o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate:

dorinţa de a fi cu orice preţ

neputinţa de a mai iubi şi

ziua de ieri.