Memento pentru trecut

Citind asonanțele, și rimele împerecheate sau nu, m-am regăsit. Cu stupoare am realizat că mă pot transpune dintr-o lume în alta, din lumea mea în lumea lui sau din lumea mea actuală într-un loc al copilăriei sau al iubirii. Ce sfios moment și cât de măgulitor să fie pentru mine sau pentru el, însuși autorul, să-mi rătăcesc gândurile printre ale lui? Mai cu seamă, trăind fiecare realitate expusă în versuri, am realizat că lumea ar putea fi mult mai frumoasă în versuri, mai ales în versurile lui, ale autorului, pentru că reușește, Doamne, și cât de frumos reușește să danseze cu orice gând, cu orice trăire, oricât de banală ar fi ea! Să facă dintr-un minuscul simț o imensă emoție și să construiască dintr-un singur cuvânt o lume întreagă.