Povestea vieţii lui Chaplin interpretată, romanţată, exagerată poate, este, cu siguranţă, fascinantă şi oricine este îndrăgostit de acesta se va simţi cumva dator să o citească. Şi nu va face rău, pentru că Fabio Stassi o scrie bine. E o lectură lejeră, plăcută, surprinzătoare pe alocuri (aflăm, de pildă, cum a apărut cinematografia, dar şi detalii biografice care nu sunt la îndemâna tuturor) în c...
David Priestland urmărește atent și cât se poate de detaliat evoluția comunismului, oferind informaţii despre implicațiile atât economice, cât și culturale pe care le-a avut în viața oamenilor. De la...
Evenimentele din august 1968, în Praga, au devenit cunoscute în lume mai ales prin fotografiile lui Josef Koudelka, care a fost nevoit să rămână anonim mulţi ani, până să şi le poată asuma public. Cam...
Trebuie să recunosc că această carte te surprinde de la primele pagini. Mă aşteptam la o descriere violentă, scrisă cu patos şi plină de acuzaţii, dar mai ales presărată cu detalii, o descriere a Gulagului aşa cum o ştim din romane şi din alte cărţi istorice. Însă Dmitri Vitkovski scrie asemeni unui reporter, a unui turist aflat în vizită într-un Gulag în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă....
Un scriitor nordic scrie despre ceva ce are legătură cu țara mea, cum era să rezist? “Piazza Bucharest” a fost una dintre surprizele plăcute de cărți bune luate la întâmplare. Legătura cu România se face prin intermediul personajului Elenei, o româncă ce se folosește de căsătoria cu Scott, un american stabilit în Danemarca, pentru a scăpa de țara asuprită de regimul comunist. Cel puțin așa părea l...
Regele şobolan seamănă destul de puţin cu următoarele romane ale lui Miéville, iar uneori poţi spune că se vede că e romanul de debut – mici stângăcii, personaje necredibile, întorsături de situaţie forţate etc. Însă deja la primul roman se întrevede stilul său unic în a construi acel amestec de sf-fantasy şi roman cult: viitorul new weird. Povestea din Regele şobolan e uşor încadrabilă în zona r...
Titul romanului lui Márquez seamănă cu titlul volumului de povestiri al lui Roberto Bolaño – Târfe asasine. Însă foarte puţin din cinismul şi violenţa prozelor scurte scrise de Bolaño în acest roman d...
În continuă luptă cu forma, Gombrowicz scrie jurnal și se intreabă ce rost are “să-ți vorbești ție astfel încât să te audă alții”. Scrise in exilul argentinian în care și-a petrecut mare parte din v...
Gaétan Soucy reuşeşte cu Fetiţa care iubea prea mult chibriturile să stârnească interesul pentru proza lui, însă, mai mult decât această atracţie la nivelul scrierilor sale, să arate încă o dată că literatura de calitate nu trebuie să însemne doar respectarea cu stricteţe a unor şabloane (discursive, narative, estetice), cât ieşirea din interiorul acestora şi pătrunderea într-o zonă nouă, complexă...
Noi, occidentalii, când ne gândim la materie ne gândim la ceva inert, solid, care are nevoie de un creator pentru a primi formă. Pentru orientali, pentru adepții Zen de exemplu, materia lumii este mai degrabă o apă: fluidă, schimbătoare,transparentă, reflectând formele fără să le rețină. Dao. Calea ca o curgere de apă, cartea lui Alan Watts, este o meditație la granița dintre aceste două feluri d...
