Regele şobolan seamănă destul de puţin cu următoarele romane ale lui Miéville, iar uneori poţi spune că se vede că e romanul de debut – mici stângăcii, personaje necredibile, întorsături de situaţie forţate etc. Însă deja la primul roman se întrevede stilul său unic în a construi acel amestec de sf-fantasy şi roman cult: viitorul new weird.

Povestea din Regele şobolan e uşor încadrabilă în zona romanelor horror, cu amestec de urban fantasy. Saul îşi descoperă tatăl ucis, iar dovezile îl incriminează chiar pe el. Atât adevăratul criminal, cât şi poliţia sunt pe urmele sale. Este nevoit să fugă şi să îşi facă noi prieteni. Iar noii prieteni îi spun o poveste ciudată în care el nu e o simplă fiinţă umană, ci moştenitorul de drept al unei rase ciudate, din adâncurile Londrei, ce stăpâneşte întreaga colonie de şobolani. Iar duşmanul şobolanilor e şi duşmanul lui Saul. Şi puterile sale sunt pe măsura puterilor Regelui Şobolan.

Un roman cu o intrigă destul de clară, care se citeşte uşor. Potrivit pentru fanii lui China Miéville, deşi nu se compară cu aventurile din Noul Crobuzon. Mai potrivit, totuşi, pentru cei care nu au citit nimic din romanele deja publicate la noi ale autorului britanic.