A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
Nu vă mint, Immanuel Mifsud e primul scriitor maltez pe care l-am citit și pe care, probabil, îl veți citi și voi, daca puneți mâna pe cărticica asta. Cum nici despre Malta nu prea știu multe (vina mea!), m-am bucurat când am văzut romanul pe masa de noutăți din librăria noastră. Cartea are sub 100 de pagini așa că poate fi citită într-o singură rundă de lectură, lucru care avantajează cititorul î...
Bartleby a devenit în ultima jumătate de secol un personaj-simbol pentru literatura contemporană și scriitorii ei, dar și un personaj emblematic care se încadrează de minune într-o societatea post-industrială, puternic corporatizată și birocratizată, așa cum multe dintre societățile actuale. Personajul principal al lui Vila-Matas, funcționar și el, melancolic, lovit de boala cruntă a secetei crea...
Dolf face parte din categoria personajelor bune la suflet, însă sărace în spirit, personaje celebre în literatura universală. Puteți citi, de pildă, celebrul roman al lui Steinbeck – Șoareci și oameni...
Ciudat romanul lui Vila-Matas! Asasina cultivată – numele dat romanului – e o povestire care își ucide cu adevărat cititorii săi, devenind un soi de ștachetă a morții care circulă din mână în mână în...
Am o presimțire că debutul în poezie al Ioanei Dunea nu va avea parte de o receptare cu surle și trâmbițe din partea criticii literare. Publicat în colecția de poezie Clandestin a editurii Charmides,...
După ce a oferit câteva explicații plauzibile pentru avansul luat în ultimii 500 de ani de către țările vestice aflate într-o competiție directă și deseori sângeroasă cu marile imperii din zona arabă sau asiatică a lumii (vezi volumul Civilizația. Vestul și Restul), Niall Ferguson revine cu un volum de mici dimensiuni în care analizează criza economică din 2009 care a măturat Occidentul și procesu...
De ce aș citi Misterul lui Edwin Drood probabil că vă veți întreba aruncând o privire la anul de apariție al romanului sau peste numele autorului. Iată că vă voi oferi măcar trei motive, motive care mi-au pus și mie cartea în brațe în urmă cu câteva zile. În general, Dickens e asociat cu lecturile pentru școală sau cu lecturile specifice copilăriei și tinereții. Asta nu înseamnă că romanele sale...
María Domínguez este un scriitor despre care nu știam mai nimic. Jurnalist argentinian, îndrăgostit de Uruguay, autor de romane și volume de critică literară. Literatura sa își trage sevele dintr-o literatură halucinantă (Borges, Sábato, Bioy Casares), așa că poveștile sale nu puteau ignora fantasticul sud-american și eroii săi de poveste. Însă fațetele realismului magic sunt multiple și María Dom...
Volumul acesta a devenit în ultimii ani un reper pentru ceea ce înseamnă recuperare a trecutului pe baza mărturiilor furnizate de istoria orală. Comunismul din România, sumbru, dur, criminal e încă un...
După primele pagini ai impresia că J e un personaj blazat, plictisit de viață, femei și bani – portretul unui Dorian Gray sau Gatsby din romanul lui Fitzgerald. Însă treptat Kenzaburō Ōe modifică portretul tânărului fiu de miliardar, insensibil la cei din jurul său și la viața depravată pe care o întreține ca pe un haram propriu. Romanul lui Ōe (micro-roman sau mai degrabă nuvelă) descrie lupta lu...
