A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
Thomas şi prietenii săi reuşesc să evadeze din Labirint şi să-i întâlnească în cele din urmă pe cei care i-au închis în teribila închisoare. Cu toată oboseala, furia şi tristeţea de a pierde prieteni buni, Thomas îşi păstrează încă mintea lucidă. Totul pare a fi doar un joc – o selecţie dură, ce-i drept, pentru a stabili care dintre ei sunt cei mai potriviţi pentru o misiune finală în care vor scă...
Thomas nu ştie prea multe despre el şi viaţa lui. Într-o dimineaţă se trezeşte într-un lift care îl aruncă într-o mică poiană înconjurată de ziduri imense şi înfricoşătoare. Abia amintindu-şi numele, îşi dă seama repede că gaşca de băieţi din poiană au propriile reguli bine stabilite şi urmate zi de zi cu o încăpăţânare teribilă. Însă doar aşa au reuşit să supravieţuiască zidurilor şi labirintului...
Pentru cititorii primului volum al seriei, Silozul. Începuturile aduce o mulțime de noi informații despre lumea în care trăiau Juliette, Holston sau Solo. Dar și o perspectivă nouă care nu doar explică menirea silozurilor și originile apocalipsei, însă trasează noi direcții în aventura celor închiși pentru veșnicie sub pământ. Povestea celui de-al doilea volum urmează îndeaproape biografia lui Do...
Epoca Traian Băsescu este una dintre antologiile marca CriticAtac – platformă de opinii economice și politice binecunoscută în dezbaterile ultimilor ani prin pozițiile de stânga ale celor care scriu sub această titulatură. Antologia apare într-un moment cheie al vieții politice românești – finalul celor 10 ani de președinție a lui Traina Băsescu, unul dintre cei mai puternici președinți ai țării...
Este cunoscută deja atitudinea politică a eseistului și directorului editurilor Humanitas – Gabriel Liiceanu. E un actor principal al vieții intelectuale românești și deseori intervențiile sale scrise...
Subiectul monarhiei este foarte prizat de români în ultima vreme, așa se face că mai toate editurile scot câteva titluri legate de familia regală, dacă nu chiar colecții întregi. Și nu se putea ca toc...
Tochtili e un puști simpatic, deștept pentru vârsta lui și puțin alintat. Însă are câțiva servitori muți care îl ajută să-și petreacă timpul liber închis în palatul său. Are și câțiva oameni de pază și un profesor particular pentru că Tochtili nu are voie să iasă din casă decât rareori. Tatăl său e un mare mafiot local, cunoscut și temut în Mexic pentru traficul de droguri și violența sa nativă. T...
O surpriză plăcută relansarea colecției de literatură a editurii Pandora M. Nimeni, roman premiat cu Femina în 2009, Povestea lui Hanna Yakub (premiul Booker International pentru literatură arabă 2012) sau romanul Sutton al celebrului J.R. Moehringer dau conturul unei colecții de literatură de cea mai bună calitate. Nimeni e povestea tristă și melancolică a unui tată nebun, dat în mintea copiilor...
Unii prozatori scriu cărți de eseuri despre autorii preferați sau chiar monografii. Alții îi pomenesc în jurnale, corespondență sau volumele de memorii. Nu și Gonçalo M. Tavares – acest copil-minune al literaturii portugheze. Mă bucur mult să văd că editurile au început să-l traducă după ce o vreme bună nu citisem decât romanul Ierusalim, publicat de Humanitas și așteptam o traducere nouă, însă ni...
Un volum de proză de Ioan Groșan nu are nevoie de introducere, ci de timp suficient pentru a-l devora. Un volum de memorii, anecdote personale și portrete mai mult sau mai puțin literare e deja o bucurie pentru duminicile în care simți că trebuie să te odihnești și să citești ceva pe măsură. Păcat că volumul e scurt, pentru că după 50 de pagini chiar te odihnești și zâmbind întruna simți că ziua s...
