Prozator, poet şi dramaturg, Sándor Márai (1900-1989) s-a născut la Kassa, în Imperiul Austro-Ungar (astăzi Košice, în Slovacia). Scriitor cosmopolit, Márai a cunoscut încă de la publicarea primelor sale romane un succes extraordinar, devenind cel mai iubit scriitor de limbă maghiară al generaţiei sale, după ce, pentru o foarte scurtă perioadă, luase în considerare ideea de a scrie în limba germană.
Profund antifascist, Márai a luat atitudine şi împotriva ocupaţiei sovietice, hotărând să părăsească Ungaria în 1948. După o viaţă de peregrinări, s-a stabilit în cele din urmă la San Diego, în Statele Unite. A refuzat publicarea scrierilor sale sub regimul comunist, dar nu a abandonat legăturile cu Ungaria, colaborând vreme de douăzeci de ani cu redacţia maghiară a postului de radio Europa Liberă. În februarie 1989, singur, istovit de un exil fără speranţă, Márai s-a sinucis, fără să bănuiască apropiata „eliberare” a Estului Europei. În 1990 i s-a acordat postum Premiul Kossuth. Márai este astăzi recunoscut ca unul dintre marii scriitori ai Europei şi, incontestabil, parte a canonului literar al secolului XX.
