Philippus Aureolus Theophrastus Bombast de Hohenheim s‑a nascut in 1493, intr-un sat in apropiere de Zurich. La varsta de saisprezece ani a fost trimis sa studieze la Universitatea din Basel. A fost instruit apoi de celebrul Johannes Trithemius de Spanheim, abatele manastirii Sfantul Iacob din Wurzburg (1461‑1516), unul dintre cei mai renumiti maestri in magie, alchimie si astrologie si, sub indrumarea acestui profesor, au fost cultivate indeosebi inclinatiile sale pentru stiintele si practicile oculte. Isi continua munca de cercetare in laboratorul bogatasului Sigismund Fugger, la Schwatz, in Tyrol.
Mai tarziu, Paracelsus a calatorit foarte mult. A vizitat Germania, Italia, Franta, Tarile de Jos, Danemarca, Suedia si Rusia; se spune ca a ajuns si in India. Intr‑una din aceste expeditii, a fost luat prizonier de catre tatari si dus la Han, al carui fiu l‑a insotit dupa aceea la Constantinopol. In perioada captivitatii, Paracelsus fost initiat in invataturile secrete ale Orientului: conceptiile sale referitoare la cele sapte principii ale omului, la proprietatile corpului astral sau la spiritele naturii erau total necunoscute pe vremea aceea in Occident.
Ajuns in Italia, Paracelsus s‑a inrolat in calitate de chirurg militar si a participat la multe expeditii, intalnind cu aceasta ocazie o cazuistica medicala foarte bogata. Intors in Germania, devine repede celebru datorita tratamentelor reusite pe care le‑a aplicat. In 1527 a fost numit de catre Consiliul Orasenesc al orasului Basel profesor de medicina si chirurgie. Prelegerile sale nu constituiau, ca acelea ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hipocrate si Avicenna, ci invitau la observatie si experiment, redefinind practic rolul medicinei si al medicului.
In perioada 1529-1530 se stabileste la Nurenberg. In 1535 este invitat la Salzburg de catre printul palatin, ducele Ernst de Bavaria, care era un mare iubitor de stiinte oculte. Aici, Paracelsus a cules roadele indelungatelor sale eforturi si faima lui a inceput sa fie cunoscuta in tot mai multe locuri. La 24 septembrie 1541 moare, dupa o scurta suferinta, la varsta de patruzeci si opt de ani, intr‑o camaruta a hanului "Calul Alb", iar trupul i‑a fost ingropat in cimitirul Sfantul Sebastian.
Opera
Paracelsus nu a scris prea mult. In mod obisnuit, el dicta ceea ce dorea sa‑i invete pe discipolii sai si astfel cea mai mare parte a lucrarilor lui a ajuns in posesia acestora; numai cateva au fost publicate in timpul vietii sale. Cartile tiparite, in numar de sapte, au alcatuit De Grandibus et Compositionibus Receptorum et Naturalium, Basel, 1526, si Chirurgia Magna, aparuta la Ulm in 1536. Celelalte scrieri au devenit cunoscute publicului numai dupa moartea sa. J. Huser a adunat si examinat critic toate scrierile autografe ale lui Paracelsus si manuscrisele originale ale discipolilor sai si le‑a publicat la Colonia, intr‑o editie generala, intre anii 1589 si 1590.
