Născut în 16 mai 1928, la Leipzig, Hermann Schmitz este un cunoscut filozof german, întemeietorul noii fenomenologii. În 1955 obține titlul de doctor în filozofie, cu o lucrare despre Goethe, iar în 1958 devine asistent al Seminarului Filozofic din Kiel, unde își obține habilitarea cu o lucrare despre Hegel. Din 1971 până în 1993, ocupă postul de profesor în cadrul aceluiași Seminar din Kiel.
Lucrarea sa fundamentală, Sistemul filozofiei, publicată în zece volume între 1964 și 1980 are drept punct de plecare experiențele cotidiene, nemijlocite de viață, propunând o abordare care, deși tributară fenomenologiei tradiționale, își propune să o depășească pe aceasta în unele aspecte fundamentale, inclusiv în felul în care este definit însuși conceptul de fenomen.
