Soacra

Una dintre cele mai bune cărți ale anului pentru People, PopSugar, Entertainment Weekly, Bustle & Cosmopolitan

Din clipa în care a făcut cunoștință cu soacra ei, Lucy a știut că nu era deloc nevasta perfectă pe care Diana și-o dorise pentru fiul ei. Relația lor a fost mereu politicoasă, lipsită de căldură. Și tânăra nu s-a putut plânge niciodată, pentru că Diana era o femeie despre care nimeni nu avea nimic rău de spus, un adevărat stâlp al societății, o luptătoare pentru drepturile femeilor refugiate.

Până când Diana se sinucide, lăsând în urmă un bilet în care mărturisește că nu a mai suportat să trăiască luptând cu cancerul. Numai că autopsia nu dă la iveală nicio urmă a bolii nemiloase, ci doar semne de otrăvire și urme de sufocare. Așa că toți cei din preajma sa devin suspecți de crimă.

Cine i-ar fi putut dori moartea Dianei? De ce și-a schimbat aceasta testamentul, dezmoștenindu-și copiii? Și, mai presus de orice, de ce Lucy nu pare deloc tristă fiindcă i-a murit soacra?

„Polițiștii sunt în bucătăria mea. Fără să întrebe unde să caute, bărbatul, Simon, a găsit cănile, pliculețele de ceai și laptele, iar acum face un ceai pentru mine. Lângă el, femeia, Stella, pune farfuriile din plastic în mașina de spălat vase și aruncă la gunoi resturile de chifle și de ketchup.

Ollie e în hol, vorbește la telefon cu Nettie. Îl aud spunându-i că nu știe precis... că i-a zis tot ce a aflat... că i-a mai spus o dată că nu știe!... că ar trebui să vină aici să discute și ea cu polițiștii.

Vorbește despre Diana, mi-aduc aminte. Diana a murit. Faptul că nu ne-am înțeles niciodată pare să devină, dintr-odată, irelevant în fața acestei realități sau măcar să pălească ușor; o tristețe profundă pune stăpânire pe mine. Moartea pare s-o fi ridicat pe Diana la un rang superior, aproape nobil, trans­for­mând neînțelegerile noastre trecute în ceva minor, ba chiar meschin. La urma urmei, nimeni nu se înțelege bine cu soacra, nu-i așa?“