Eul detestabil

„În prima ei formă, această carte se chema Un muzeu în labirint. Revăzând-o, i-am schimbat şi titlul, permiţându-mi să dau ironiei lui Pascal, «le moi est haïssable», un înţeles melancolic.

Ce înseamnă «normal» în artă? Faţă de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud. Şi unde merg femeile dansând, ca la Botticelli? Unde sunt caii albaştri ca la Gauguin? Courbet exclama zeflemitor: «Dacă vreţi să vă pictez îngeri, arătaţi-mi-i!». Fraza nu era totuşi decât o bravadă a maestrului din Ornans. El însuşi ştia, desigur, că pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut şi de paradise în care nimeni n-a locuit. Pictorii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine...” - Octavian Paler