Carol al II-lea. Între datorie și pasiune (Vol. 4)

„Volumul al IV-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde însemnările din perioada 1 ianuarie 1943 - 31 decembrie 1945. Așadar, trei ani din viața monarhului exilat, dintre care primii doi au fost petrecuți în Mexic, iar ultimul, începând cu decembrie 1944, în Brazilia. Cu o premoniție fantastică, suveranul a intuit viitorul României: „Grija mea merge, în primul rând, către Țara mea; ea este mai primejduită decât celelalte, dacă nu se dă posibilitatea de a face ceva pentru ea. Întâi, în situația de azi, se găsește în câmpul celor bătuți; pe urmă, înaintarea Armatei Roșii spre Europa, care se va face, dacă nu intervine ceva urgent, prin Țara noastră; cu ajutorul numărului destul de mare de prizonieri din URSS se vor face toate eforturile pentru a o comuniza”.

În Mexic, fostul rege s-a iluzionat că ar putea deveni liderul unei acțiuni politice pentru scoaterea României din război și alăturarea ei Națiunilor Unite. Văzând că anglo-americanii refuză orice colaborare, Carol al II-lea și-a îndreptat atenția spre sovietici, purtând negocieri cu ambasadorul Konstantin Umansky. La 11 octombrie 1944, suveranul uitat al României și companionii săi vor părăsi Mexicul, îmbarcându-se la Vera Cruz pentru noua destinație a exilului, Brazilia. Până în 1947 vor locui la Rio de Janeiro, unde monarhul va finaliza cartea În zodia Satanei, în care realiza o pertinentă analiză a politicii interbelice europene.”

Narcis Dorin Ion