Cele trei Adda

„Dragă Ada, Alexandra, Adda, te apreciez pentru artistul care ești, pentru mama care ești, pentru soția care ești, pentru omul care ai devenit cu fiecare zi a vieții tale! Astăzi, cu atât mai mult te apreciez, pentru că ai avut puterea să-ți spui sincer povestea și nu oricum, ci cu toate profunzimile și vulnerabilitățile ei, cu tot parcursul, cu toate revelațiile, lecțiile, căderile și sursele de întuneric și de lumină din jurul tău. Într-un “azi” în care fiecare om vrea să pară perfect, deși în liniștea casei sale își vindecă singur rănile, vrea să-și arate doar frumusețea, deși în oglindă își vede toate defectele, vrea să se arate doar zâmbind, deși în spatele ușii închise își șterge lacrimi și obosește să-și numere suspinele, tu ai curajul să te arăți OM.

Un om trântit la pământ, dar înaripat de iubire, de ambiție, de speranță. Cred că această putere a ta de a te arăta așa cum ești, de a-ți spune povestea fără farduri, de a conștientiza și apoi a mărturisi căderile este cel mai scurt, drept, cinstit și sănătos drum către vindecare. Și o lecție de viață și de sinceritate pentru noi toți din jurul tăi. Mulțumim, Ada, Alexandra, Adda - cele trei ADDA! Mă bucur să te cunosc!”

„Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care persoanele publice care au voce, la propriu și la figurat, sunt autentice.

Exercițiul autenticității este foarte greu pentru cineva care “trebuie” să fie mereu perfect, căruia i se analizează fiecare gest, cuvânt sau mișcare, pentru că a fi autentic înseamnă a fi vulnerabil. Iar vulnerabilitatea necesită o grămadă de curaj.

Am descoperit în cartea ADDEI o ADDA cu frici, temeri și lupte, o femeie care se arată în deplinătatea fragilității, sensibilității și durerilor ei. Pentru un om ca ea, care nu mai avea nimic de demonstrat, să vorbești deschis despre sine, călcând peste orgoliu și percepție , nu este doar un act de curaj, ba chiar de pionierat într-o societate care consumă doar “frumos” și “perfect”.

Vă recomand cartea. Este genul de lectură care te îndeamnă să te gândești la curaj, voință și fericire.”

„Adda pune în cuvinte durerea și vindecarea. Ea ne arată o lume interioară care caută sensul suferinței, sens atât de greu de identificat în zgomotul infernal al lumii în care trăim fiecare dintre noi, dar mai ales al lumii în care trăiește ea. Adda așază în vorbe care par ușoare o greutate cum rar ne este dat să întâlnim, iar în final, ne oferă speranța că se poate, că oricât de greu ar fi să găsim vindecare, că oricât de complicate sunt tenebrele minții și ale corpului, tot într-un "împreună" găsim sprijin: împreună cu sinele nostru și împreună cu cei din jurul nostru. Pe cât de mult mi-ar fi plăcut să nu citesc această carte pentru suferinta din ea, pe atât m-am bucurat că am făcut-o și că mi-a oferit inclusiv ocazia să zâmbesc în fața durerii.

Mulțumim Adda pentru confesiune! Un privilegiu pentru noi să îți descoperim povestea.”