Scriitorii şi filmul

Textul acestei cărţi a fost, inițial, substanța unor contribuții dedicate revistei „Viața Românească”, care a găzduit cu generozitate și înțelegere comentariile mele despre film. Am adăugat câteva informații necesare viitorului istoric de film fără a avea orgoliul emiterii unor judecăți de valoare pentru fiecare titlu comentat.

Ceea ce propun virtualilor mei cititori este un inventar al dialogului cinema-literatură, și nu o situare axiologică a ecranizării, așa cum a fost abordată de cineaști, drept obediență, prelucrare, contestare, refuz al comandamentelor epocii, în conflictul cu societatea comunistă.

Sunt istorici și critici de film cu abordări substanțiale în acest fascinant dialog al literaturii cu filmul (printre ei, Călin Căliman, Grid Modorcea, Ioan Lazăr, Tudor Caranfil, Viorel Domenico, Dana Duma, Cristina Corciovescu, Manuela Cernat etc., etc. – trebuie să cer scuze celor pe care nu i-am citat, dar nu i-am uitat.)

În 2014, ajutat de președintele Uniunii Cineaștilor, regizorul Laurențiu Damian, și cu complicitatea bonomă a unor colegi precum Mircea Bunescu, Nicolae Iliescu, Corneliu Leu, Vasile Neagoe, Ștefan Velniciuc am inițiat un Festival de film dedicat ecranizărilor.

Ideea noastră, materializată în zilele în care serbam și Limba română (sfârșit de august) și difuzată pe Internet de scriitorul Corneliu Leu, a început a fi imitată (6-8 aprilie 2015 la Cinemateca Română, și alte manifestări în centre județene).

Semn este că dialogul comentat și inventariat în paginile volumului de faţă este unul de substanță, peren și cu multe surprize viitoare pentru cinefili.

Călin Stănculescu