În acest ultim volum din Parisul personal în care recunoaștem „memoriile indirecte“ ale lui George Banu, ni se permite o neașteptată călătorie printre figurile pictate ce-i sunt intime și pe care, imaginar, le animă.
El și-a constituit în timp o familie aleasă, nu moștenită, familie al cărei arbore genealogic îl desenează progresiv în noua carte. Privind și citindu-i paginile, pătrundem într-un context de conviețuire cu splendizi protagoniști, veniți din epoci și locuri diverse, din Franța și Italia, de la București și Praga. Amestec de artă și viață, cartea sa ne revelează biografia și chipul acestor „actori“ ce se însuflețesc pe zidurile apartamentului său parizian. Ei formează un univers pe care George Banu l-a compus și pe care azi îl dezvăluie. În singurătate, el îi este spectatorul privilegiat, care invită acum la o seducătoare vizită privată.
Mihaela Marin, fotografă de excepție, partener fidel, surprinde cu afecțiune personajele din Rivoli 18.
De la secretele orașului la darurile primite și familia fictivă – iată etapele Parisului personal, care azi se încheie.
George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. George Bănu și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța unde își va continua cariera universitară începută în România.
În 1981, publică volumul de referință Costumul de teatru, precum și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Bănu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théatre, sorties de secours și Le Rouge et or.
Între anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene.
Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos și Nocturnes. Conduce revista Alternatives theatrales și colecția Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud.
La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit, Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus și este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota