Privirea de aproape intervine în fiecare artă şi este practicată de artişti sau de consumatori avizaţi care, şi unii şi alţii, o adoptă pentru a evalua opera pornind de la lucrarea efectuată asupra cuvintelor, culorilor, sunetelor, percepute în dimensiunea lor concretă şi individuală. A privi de aproape este exerciţiul prealabil care, înaintea analizei unui program, sau a perceperii unei viziuni, constă în examinarea artei ca produs care, mai întâi, seduce sau decepţionează prin munca asupra a ceea ce constituie materia sa primă. Asupra a ceea ce este soclul său examinat din perspectiva unui artist şi a identităţii sale.
„Era deschis şi curios ca un copil. Cu inima vibrând, cu mintea trează, el observa cu ochi plini de afecţiune. Avea o memorie uriaşă, cizelată şi, prin mijlocirea scrisului său prolific, cugetările sale despre teatru sunt şi vor fi generos împărţite cu cei care nu au avut şansa de a călători, dar pot profita de bogăţia impresiilor acumulate. (…) Oare de ce Biţă, plin de o energie debordantă, era mereu pe drum? Chiar şi întors acasă, arăta cu entuziasm obiecte, măşti, amintiri culese din nenumăratele sale voiaje şi, privindu-l, aveai impresia că era încă în căutare, în călătorie. Parcă nu se instala niciodată. Ce anume căuta?”
Andrei ŞERBAN„Pentru prima dată în viaţa mea şi sigur pentru ultima, am fost emoţionat citind o cronică, profund emoţionat. Când scriem sau montăm un spectacol, o facem în speranţa că ceva va fi primit. Acum am avut senzaţia că nu am fost singur, că cineva m-a însoţit perfect pe drum. Erai tu şi asta e deja extraordinar! Îţi mulţumesc!”
Peter BROOK, mesaj către George BANU
George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. George Bănu și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța unde își va continua cariera universitară începută în România.
În 1981, publică volumul de referință Costumul de teatru, precum și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Bănu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théatre, sorties de secours și Le Rouge et or.
Între anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene.
Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos și Nocturnes. Conduce revista Alternatives theatrales și colecția Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud.
La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit, Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus și este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota