„Dintotdeauna am iubit și am respectat obiectele vechi, obiectele rănite, puse sub semnul timpului ce curge ca un fluviu și al evenimentelor umane, care se succed la infinit. Nu mă consider nici pe mine altfel, decât un lucru care a servit din plin, care a călătorit mult și pe care utilizarea îndelungată l-a șlefuit și l-a obosit“, scria celebrul Henry Miller.
În același spirit, George Banu reunește aici obiectele rănite din apartamentul său, care atestă trecerea timpului și care se dezvăluie în toată fragilitatea lor. Ele își expun accidentele suferite, obligându-ne să le privim cu aceeași tandrețe pe care o avem față de ființele dezarmate. Statui crăpate, tablouri deteriorate, opere sfărâmate…
Nici distruse, nici restaurate, dar încă în viață.
Obiectele rănite inițiază un dialog personal cu cel care le iubește și care le privește. Să le fim aproape, fiindcă ele sunt niște parteneri care ne cer ajutorul și, ca într-o oglindă, ne reflectă propriile răni. Obiecte rănite, suflete rănite.
George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondială. George Bănu și-a dedicat opera critică regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 se stabilește în Franța unde își va continua cariera universitară începută în România.
În 1981, publică volumul de referință Costumul de teatru, precum și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Bănu va mai câștiga acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théatre, sorties de secours și Le Rouge et or.
Între anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene.
Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos și Nocturnes. Conduce revista Alternatives theatrales și colecția Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud.
La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetițiile și teatrul reînnoit, Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus și este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota